RAW vs JPEG

Acest articol nu este destinat fotografilor, ci clientilor, care nu au neaparat cunostinte tehnice fotografice. Poate fi insa la fel de util si celorlalti. De aceea, nu fac aici un studiu exhaustiv, ci aduc propriile mele argumente pentru acest mod de lucru. Sunt constient ca unele detalii lipsesc, dar imi cer scuze daca altele sunt in plus...


Culoarea perceputa a unui obiect este determinata de culoarea obiectului in sine, de culoarea luminii ambiente si de un lucru de care suntem mai putin constienti: de adaptarea ochiului la lumina ambienta. De exemplu, la lumina unui neon s-ar putea sa vedem albastrui, la lumina unui bec economic galben-verzui, la bec incandescent sau lumanare galben-portocaliu... Totusi, daca stam mai mult la lumina unui neon, ne obisnuim si nu simtim nici o tenta albastruie a ultravioletului. Aparatul de fotografiat digital incearca si el sa se adapteze la lumina ambientala, deoarece aceasta lumina este foarte variata (de exemplu afara la soare fata de afara la umbra sau cand este innorat). Adaptarea se poate face automat, sau manual (cand fotograful ii "spune" aparatului ca este innorat, sau soare...). Dar niciodata aceasta adaptare nu poate fi perfecta, cel putin din doua motive:


1.) Valorile manuale sunt in trepte, si oricum, fotograful nu stie precis valoarea absoluta a temperaturii culorii.


2.) Masurarea automata ia in calcul atat lumina ambienta, cat si culoarea obiectului, deoarece aparatul ia in considerare lumina reflectata, care este o suma a celor doua. Astfel, aparatul poate fi foarte usor "pacalit" de un camp verde sau de un perete rosu...


Este foarte usor sa observi cand anumite culori nu sunt naturale in fotografii. Acest lucru se observa mai ales la culoarea fetei, care poate capata o tenta verzuie, morbida, sau prea rosiatica, dar si la fundalul care ar trebui sa fie alb si nu e.


Un alt motiv pentru care personal folosesc exclusiv formatul RAW este bogatia de tonalitate sporita fata de JPEG. Chiar daca sunteti amatori, ati avut neplacuta experienta de a avea fotografii in care sau cerul este prea luminos, sau personajul din umbra este complet negru. Aparatul nu poate "vedea" asa cum ochiul uman o face. El are o plaja mult mai redusa a tonalitatilor vizibile. Nici formatul RAW nu este perfect, dar este net superior formatului JPEG. Codificarea digitala utilizeaza 12 biti, respectiv 8 in cazul acestor formate. Aceasta este o diferenta destul de mare. Ganditi-va cum ar fi daca suma salarului dvs. ar fi reprezentabila pe 3, 4 sau 5 cifre... Evident, ati avea posibilitati mult mai multe pentru cazul cu mai mult cifre!


Intrebarea care vine in mod logic de aici este de ce majoritatea fotografilor folosesc totusi JPEG si nu RAW? Argumentele sunt simple si nimeni nu le poate nega:


JPEG ocupa mult mai putin spatiu ceea ce inseamna o manipulare mult mai usoara. De asemenea, cine foloseste acest format nu isi planifica sa revina ulterior prea mult asupra fotografiilor. Consecintele sunt mult mai multe expuneri vizibil imperfecte, cu tente nedorite de culori, imagini prost expuse (cu zone "arse", sau prea intunecoase). Pe de alta parte, problemele de culori dispar complet la formatul RAW, ulterior putandu-se ajusta culorile astfel incat albul sa fie alb, iar culorile sa fie cat mai placute si naturale. De asemenea, luminozitatea poate fi mult corectata, asa ca riscul de a avea expuneri proaste este mult mai mic.


Exista si cazuri in care formatul JPEG ar putea fi totusi recomandat. De exemplu, daca fotografiile sunt realizate intr-un studio in care lumina este perfect controlata si nu se schimba in cadrul sedintei respective.


Inainte de a contracta un fotograf puteti intreba despre modul lui de lucru. Ar trebui sa aveti astfel un indiciu bun asupra calitatii servicilor pe care le platiti. Formatul RAW reprezinta "negativele" digitale. Veti dori sa pastrati la arhiva aceste negative pentru orice prelucrari ulterioare.